Ghimbirul, noua mea obsesie!

Anul trecut în toamnă am auzit pentru prima dată de ceaiul de ghimbir. Era într-un context de răceală maximă care numai vroia să cedeze, aşa că socrii mei au apelat la medic. Pe lângă medicamente, li s-a recomandat ceaiul de ghimbir cu menţiunea "face minuni".
Nu am avut curiozitatea să cercetez mai departe, nici măcar nu ştiam exact cum arată pe rafturile supermarketurilor. Până când m-a cuprins panica zilelor de tomnă târzie, când a apărut prima viroză respiratorie care a făcut ravagii pe la noi.
Avem copil la grădiniţă. Punct.
Făcând cumpărături am descoperit ghimbirul. Mi-am adus aminte imediat de indicaţiile medicului şi am cumpărat o bucată pentru încercare. Se vinde la kg şi preţul este rezonabil, aproximativ 9 lei.
La început mi s-a părut ciudat gustul uşor picant şi am fost dezamăgită pentru că juniorul nu l-a acceptat. Într-un final m-am împrietenit cu ghimbirul. Beau o cană de ceai aproape în fiecare seară. Nu ştiu dacă îi datorez în întregime succesul meu, dar am fost singura din familie care a scăpat de nevoia de antibiotice până acum.
Iată beneficiile consumului de ghimbir, sub formă de ceai:

• întăreşte imunitatea;
• desfundă foarte bine nasul în episoadele de răceală şi gripă;
• este adjuvant în reumatism;
• scade nivelul colesterolului LDL (rău);
• ajută digestia.

Se curăţă o bucăţică de aprox. 3 cm lungime şi se dă pe răzătoare (pe partea măruntă), apoi se adaugă la 1 l de apă aflată în fierbere. Se lasă sub capac cu focul stins 15 minute. La sfârşit se adaugă miere şi lămâie după gust.
Dacă iese prea picant, adăugaţi mai multă apă. Să aveţi poftă!